" Dacă ai răchie în butoiul din pivniță, mi-a spus o dată Taica al bătrân, e ca și cum ai avea bani în bancă. Nu îți pasă nici de criză, nici de inflație nici de vremurile grele. Vezi tu, varza și murăturile se trec ori se strică, cârnații din cantă și șoncul din afumătoare la fel, în schimb răchia, pe an ce trece se face tot mai nobilă, mai bună și mai plină de aromă. Parcă se adună în inima ei, tot bunul lumii. Și iată de ce, nu din pornire bețivenească ci de dragul Banatului, am întodeauna în casă răchie de la Obreja, ca să îmi îndulcesc prietenii și musafirii când stăm la givan și ne bucurăm unii de alții. Că așa-i în Banat, petrecerea se cere udată cu răchie curată și ai să vezi că nici păr cărunt nu o să ai, nici crețuri în colțul ochiilor și o să te ții tânăr și verde până la adânci bătrânețe, că îi răchia de la Obreja, elixir de viață lungă."